Cu noi în toate zilele

Cu noi în toate zilele

Te-ai simțit vreodată abandonat? Atât de singur încât ți-a venit să renunți la tot pentru că… nu mai găsești rostul? Când te simți abandonat nu simți doar atât. O multitudine de sentimente îți încearcă inima în acele momente. Trădare, deznădejde, disperare, toate acestea nu te lasă în pace și încearcă să te distrugă, să te facă să nu mergi mai departe.

La vârsta de 13 ani am trăi cele mai intense momente de abandonare pe care le-am simțit vreodată. Tatăl meu era bolnav de cancer de ceva vreme, iar eu nu știam ce să cred. Ce părere să-mi fac despre Dumnezeu. Nu puteam înțelege de ce a îngăduit ca lucrul acesta să ni se întâmple tocmai nouă. Exact acum 10 ani eram la școală, încercând să mă prefac că totul e în regulă cu mine și că nu mă afectează ceea ce se întâmplă în jurul meu. În pauză primesc un telefon de la sora mea, care îmi spune așa: „Mihai, vino acasă.”

Vestea că tatăl meu a murit a fost un șoc pentru mine. Drumul acela spre casă am trăit cel mai profund sentiment de abandon din partea lui Dumnezeu. Aveam lacrimi în ochi tot drumul, mă simțeam trădat, părăsit și fără nici o speranță pentru viitor. Dar nu am vrut să renunț. Deși a fost greu, am fost învățat de mic să fiu un luptător. Am văzut în exemplul mamei că în viață trebuie să lupți. Doar ea știe câte a îndurat.

Abandonul cred ca este una dintre cele mai puternice sentimente pe care le poți trăi. Mă gândesc la cei unsprezece ucenici care și-au văzut Prietenul și Învățătorul lor pironit pe cruce fără motiv. Mă gândesc la Maria Magdalena care mergând dis-de-dimineață la mormântul Mântuitorului nu îl găsește acolo și plânge. Se simțeau abandonați, părăsiți, deznădăjduiți.

Domnul Isus însă, nu i-a părăsit niciodată. Nu i-a abandonat. Iar după învierea Sa, înainte să se înalțe la cer, El le-a făcut o promisiune care avea să le schimbe cu totul viața:

„Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului!” (Matei 28:20).

Ucenicii nu aveau acum motive să se teamă. Deznădejdea nu mai avea loc în inima lor. Domnul Hristos nu i-a părăsit niciodată, ba mai mult, le face promisiunea că este alături de ei până la sfârșitul veacului. Nu pot să nu mă minunez de ce Dumnezeu extraordinar avem. Văd în El mereu dorința aceasta, să locuiască alături de niște oameni distruși de păcat. Încă din timpul lui Moise, Dumnezeu și-a dorit arzător să locuiască în mijlocul poporului Său (Exod 25:8), iar această dorință continuă odată cu promisiunea făcută de Mântuitorul nostru înviat! „Eu sunt cu voi în toate zilele”.

El nu ne-a părăsit niciodată, nu ne-a abandonat. Tot ceea ce își dorește mai mult este ca noi să putem trăi o veșnicie în mijlocul lui.

Uitându-mă în urmă la experiența care mi-a marcat copilăria, pot să spun că am crescut fără un tată fizic, dar niciodată nu am dus lipsă de un Tată adevărat. Aveam multe îngrijorări în vremea aceea, cele mai multe de ordin material. Astăzi pot să mărturisesc cu lacrimi în ochi că nu am fost abandonat! Niciodată nu am dus lipsă de nimic!

Iar dacă el nu ne-a părăsit, înseamnă că încă este alături de noi. Cum te simți știind că poți sta în prezența lui Isus? Cum îți schimbă acest lucru viața?

Domnul Isus nu părăsește pe nimeni, El este însă cel abandonat. Abandonat de ucenicii lui, abandonat de mine și de tine.

Când era pe Cruce, El însuși a simțit ceea ce nimeni altcineva nu a putut să simtă sau să înțeleagă vreodată: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?” Dacă Dumnezeu L-a uitat pe Domnul Hristos, în cine ar mai putea sa se încreadă urmașii Săi? Din cauza păcatului nostru care nu este compatibil cu Dumnezeu, Domnul Hristos a trebuit să simtă acea cruntă despărțire de Tatăl, deși El nu era abandonat!

El însă va fi mereu la dispoziția noastră, așa a promis. Chiar dacă uneori ți se pare că lucrurile nu merg în direcția care trebuie, nu dispera. Caută să stai cât mai mult timp în prezența Lui, exact cum a făcut Ioan, ucenicul iubit. Toți ceilalți ucenici puteau să beneficieze de prezența Lui în mod egal, dar doar Ioan a vrut să profite la maximum de această oportunitate deosebită. Prezența Lui poate fii experimentată și astăzi. Indiferent de starea în care te afli, de rănile pe care sufletul tău le-a adunat de-a lungul timpului, caută-L. El ne-a promis că se va lăsa găsit: „Mă veți căuta, și Mă veți găsi dacă Mă veți căuta cu toată inima” (Ieremia 29:13).

Partea cea mai frumoasă a promisiunii făcute de Mântuitorul nostru este că dacă El nu ne-a părăsit, deoarece prin Duhul Său cel Sfânt a putut să fie în inimile fiecăruia dintre noi, atunci practic revenirea Sa va fi mai mult o apariție. Pentru copii Săi credincioși care i-au simțit prezența în fiecare zi din viața lor, revenirea Mântuitorului va însemna o dezvăluire a persoanei iubite.

Așa cum spune textul din Tit 2:13, noi trebuie să fim găsiți „așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.” El își va face vizibilă prezența, astfel încât orice ochi îl va vedea. Dacă vei căuta astăzi să stai în prezența Lui și să-L cunoști, în momentul în care vei prinde drag de El și de tot ceea ce a realizat pentru tine, vei dori să petreci o veșnicie alături de acest Dumnezeu minunat!

Nu ai nici un motiv deci să te simți abandonat de Dumnezeu. Tot ceea ce îți mai rămâne de făcut este să îți pui toată speranța în El și să petreci cât mai mult timp alături de Hristos. Doar așa te vei putea îndrăgosti de El.

„De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.” (1 Petru 1:13)

Mihai Petcu

coordonator echipa foto-video // departament Promovare, IMPACT România

Lasă un raspuns

Your email address will not be published.

Language