Când nu ştii de unde vine şi unde se duce

Când nu ştii de unde vine şi unde se duce

Pelerină de ploaie, izopren, lanternă, Biblia…  Verifici dacă bagajul pentru adunarea de corturi e complet.

Ai mai participat la evenimente IMPACT. Știi că sunt ocazii deosebite, pe care Dumnezeu le-a folosit pentru redresarea ta, dar de data aceasta, în viața ta, lucrurile sunt prea de-a valma. E nevoie de mai mult decât o simplă tabără. Ai nevoie de răspunsuri care iau forma lucrurilor vizibile, concrete.

Ajuns, simulezi destul de bine un zâmbet, ca salut, pe care trebuie să-l întorci celor ce te știu și te îmbrățișează cu entuziasm. Ți-s dragi, dar parcă-ți sunt străini. Pe undeva, îți dai seama cum s-a ajuns aici, cu hăul acesta dintre tine și ei.

Într-un colț, la o masă, e un băiat. Pare tăcut și liniștit, dar ceva din ce-i nespus în dreptul lui îți provoacă tulburare. De parcă ai simți neliniștea ce o poartă, căreia trebuie să îi facă față singur. Ai vrea să poți face ceva, dar îți dai seama că n-ai soluții. Le-ai fi aplicat în propria viață, de le știai. Treci printre oameni, și, deși nu-i cunoști, parcă ai vedea prin ei dezamăgirile, căderile, eșecul. (Nu, să nu crezi că nu erau și oameni fericiți, împliniți, dar aceștia nu rezonau cu tine. Cel puțin, nu acum.) Oare doar proiectezi propriile trăiri asupra celorlalți sau suferința ta te face mai capabil să sesizezi în oameni partea aceasta? Cine știe?!

Zilele trec și lucrurile rămân la fel. Te concentrezi pe ce va urma după tabără.

E joi. Iar Joakim, invitatul taberei, urmează să prezinte devoționalul. Probabil va fi unul scurt. Drumeția de aproape o zi a fost plăcută, dar și solicitantă. Oamenii sunt obosiți. E un altar de seară, după care se merge la culcare. Și-apoi, mai sunt două zile și gata.

Joakim începe. Vorbește despre pionerii mișcării advente, despre statornicia, curajul și hotărârea de a nu renunța. E ceva deosbit în ceea ce spune. Nimic nou, dar puterea care-i însoțește cuvintele reaprinde pasiunea și entuziasmul, înțelegerea scopului și importanța existenței unei mișcări de tineret. Cuvintele sale parcă electrizează: „cu ACEASTĂ generație”, „lucrarea va fi terminată cu o și mai mare putere”. Simți că vălul de pe ochi e dat la o parte. Că ochii sunt atinși cu tină și poți vedea. Din nou. Sunt reduse la tăcere frământările cu care ai venit în tabără, neliniștile. Lumea spirituală, invizibilă, capătă greutate.

Următoarele zile au amplificat cele-ncepute în acea seară. Sâmbătă, ridici mâna, la apel, ca semn al deciziei de a renunța la ceea ce aduce întunericul înăuntrul tău. Ai mai vrut și înainte, dar dezamăgirea, ca rezultat al propriilor eșecuri, te paraliza. Acum simți că ai primit puterea. Se face liniște înăuntrul tău! E bine!

Te întrebi dacă și pentru ceilalți a fost asemănător. Vezi persoane care se-ndreaptă spre locul de întâlnire stabilit pentru cei care au luat decizia pentru botez. În dreapta ta, o fată îi spune surorii ei că dorește să urmeze cursurile unei școli misionare. Îți dai seama, atunci, că minunea s-a produs pentru mulți. E așa cum a promis! „Întrunirile bisericii, atât în Adunarile de corturi, cât şi în Adunările din familie […] sunt ocaziile stabilite de Dumnezeu pentru revărsarea ploii timpurii şi târzii.” GA 229.2  Da, s-a ținut de Cuvânt! De ce mă îndoiesc iar și iar că poate fi astfel?

La finalul taberei, nu te mai „găsești” în afara grupului de prieteni, concentrat pe propria-ți persoană. Ți-e bine cu ei, cei față de care te simțeai inițial străin, și reușești să întrezărești cum propriile decizii, luate în felul hotărât aici, vor avea influență asupra celorlalți, spre bine. 


Astăzi, când scriu, știu că peste doar o săptămâna va fi botezul unuia dintre tinerii care a luat hotărârea atunci. Și tot astăzi, o fac din punctul în care încerc să prind care e următorul pas pentru ca noi, această generație de tineri, să ne putem îndeplini chemarea. Deci nu, nu s-a stins. E semn că nu a fost simplu entuziasm tineresc sau stârnire emoțională. A fost atingerea Duhului care a promis că va fi oferit într-o mai mare măsură, la astfel de întâlniri, pentru toti cei prezenți care își mărturisesc păcatele și netezesc calea pentru reîntâlnirea Sa și a Împărăției. Mai întâi în inimă. Și-apoi, prin revenire.

Așa că nu mai sta pe gânduri! Următoarea ocazie este congresul IMPACT, la sfârșit de an. Bifează-ți în agenda ta perioada 29 decembrie – 2 ianuarie și alătură-te. Locul ales pentru întâlnire e Institutul Adventist Cernica din București. Te aștept să aflăm împreună cum putem fi martori ai revenirii lui Hristos, în această Generație!

Alexandra Gorbănescu

membră în comitetul de viziune, IMPACT România

Lasă un raspuns

Your email address will not be published.