Chipul care nu va trece niciodată

Acasă / Congres / Chipul care nu va trece niciodată

Chipul care nu va trece niciodată

Chipul care nu va trece niciodată
Începutul omenirii. Căderea primilor părinți și pierderea Edenului — nu doar ca loc, dar și ca relație. Legământul neschimbător făcut cu omenirea decăzută de către un Dumnezeu cu inima frântă de durere la gândul că ne va pierde.
De atunci au trecut multe generații. Tineri care au devenit oameni maturi, părinți și apoi bunici, iar copiii și urmașii lor le-au luat locul numai pentru a da naștere la o altă generație. A pierdut pe mulți, a câștigat pe puțini.
Înlăturarea generațiilor a devenit parte din mersul umanității… o generație care moare și una care se naște…  Dar atunci când vine vorba despre generația ta sau a părinților tăi, tânjești după ceva care să nu mai treacă niciodată. Nedespărțirea.
 
Acest Chip
Fiecare generație lasă moștenire următoarei „un chip”. O asemănare, un chip al caracterului, un chip în care face lucrurile, în relații, în a trăi, în a se dezvolta… un chip care se vede în toate domeniile vieții.
”Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său(Geneza 1: 27), iar scopul Lui a fost ca omul să descopere cu atât mai mult acest chip, cu cât trăia mai mult — să reflecte din ce în ce mai fidel slava Creatorului. Ed. 15.1
”În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.” RCCV — Geneza 5:1
”Adam a născut un fiu după chipul și asemănarea lui și i-a pus numele Set.” RCCV — Geneza 5:3
S-a pierdut chipul lui Dumnezeu din omenire. Fiul lui Adam, fiii lui Adam se nasc fără moștenirea adevărată. Se pare că prin neascultare am pierdut asemănarea cu divinul în tot ce facem și suntem. Lăsăm în urma noastră doar forma chipului, niște principii bune, uneori o avere, proprietăți, ne asigurăm că urmașii noștri vor supraviețui cât mai bine sau cât de cât bine. Și așa e și inima lui de Părinte, vrea să le fie bine copiiilor Săi, chiar și celor risipitori și păcătoși, dar vrea să ofere mai mult decât siguranță vremelnică.
El a făcut Legământ la poarta Edenului pierdut că nu îi va părăsi, că inima Îi este legată de ei cu legături atât de puternice ce nu pot fi rupte niciodată. Că se va da pe Sine la moarte, durere și despărțire, cu riscul ca mai degrabă El să Se piardă decât să ne piardă pe noi. Că putem veni la El așa cum suntem — slabi și păcătoși, cu sufletul gol — și El a promis că ne va primi și va fi Prietenul nostru. Și mai mult, că va restaura Chipul Său pe deplin în omenire.
“Refacerea în om a chipului Creatorului său, readucerea sa la perfecţiunea în care fusese creat — iată care avea să fie lucrarea de răscumpărare. Acesta este obiectul educaţiei, marele obiectiv al vieţii.” Ed 15.2
Și nu doar într-un Enoh sau Moise pe deplin, ci într-o întreagă generație. De multe ori mă gândeam la perfecțiune morală, dar sensul cel mai adânc al moralității este altruismul.
“Altruismul, principiul Împărăţiei lui Dumnezeu.” Ed.154.3
De un astfel de Chip al lui Dumnezeu, de un altruism perfect îmi este dor, chipul acela al Omului care S-a uitat pe Sine Însuși pe cruce pentru noi. Îmi este dor să-l văd în oameni, în relații.
Dar el nu poate fi refăcut oricum, în fața fiecărui om a fost pusă o chemare. Biblia nu este o carte de povești, este povestea pe care Dumnezeu vrea să o trăiești. Chemarea de a fi un Moise, un Ilie, un Iosif, o Debora, un Caleb și un Iosua al zilelor de pe urmă încă răsună. Și doar împlinind (moving generation) chemarea se reface Chipul.
Și generația noastră are o chemare. O vom împlini sau vom trece și noi?
Ne strângem la sfârșit de an împreună la Cernica pentru a înțelege mai bine chemarea, pentru a fi inspirați și pentru a nu lăsa să treacă și generația aceasta.
 
 
The Image That Shall Never Be Wiped Away
 
The birth of humanity. The fall of our first parents and the loss of Eden – not only as a place, but a relationship. The unchanging covenant made with the fallen mankind by a God whose heart was breaking at the thought that He was going to lose us.
Since then many generations passed by. Young people became adults, parents and grandparents, and their children and descendants replaced them just to bring forth another generation. It lost many, gain a few.
Removing generations became part of the course of mankind… a generation dies and another one is born… But, when it comes to your generation or the generation of your parents, you ache for something that shall never pass away. Something unbreakable.
 
The Image
There is ”an image” which every generation passes on to the next. A likeness, an image of character, a way of doing things, a pattern of relationships, of living and progressing… an image which can be seen in every aspect of life.
”God created man in His own image” (Genesis 1:27), and it was His purpose that the longer man lived the more fully he should reveal this image – the more fully reflect the glory of the Creator.” Ed. 15.1
”In the day that God created man, He made him in the likeness of God.” Genesis 5:1
”And Adam lived one hundred and thirty years, and begot a son in his own likeness, after his image, and named him Seth.” Genesis 5:3
Gods image in humankind has been lost. The son of Adam, his sons are born without the true heritage. It seems that through disobedience we have lost our likeness to Divinity in everything we are and everything we do. We leave behind only the shape of the image, some good principles, sometimes a fortune, properties, making sure that our descendants will live well or as well as possible. He feels the same, as a Parent for His children. He wants them to be well, even the sinners and prodigals, but His desire is to give them more than temporarily assurance.
At the gate of the Lost Eden He made a covenant that He would not leave them, that His heart and theirs would be so strongly bonded, that nothing could ever separate them. That He would give Himself to death, anguish and separation, so that rather He would be lost than Him to lose us. And if we come to Him as we are – weak and sinful, with an empty soul – He promised to accept us and be our Friend. And even more, He would fully restore His Image in mankind.
”To restore in man the image of his Maker, to bring him back to the perfection in which he was created(…)- this was to be the work of redemption. This is the object of education, the great object of life.” Ed. 15.2
This was His purpose not only for Enoch or Moses to the fullest, but for an entire generation. I used to think of this as a moral perfection, but the truest meaning of morality is unselfishness.
”Unselfishness, the principle of God’s kingdom.” Ed. 154.3
O, how I miss such an Image of God, the truest unselfishness – the Image of the Man who gave Himself for us on the cross. I long to see this image in people, in relationships.
However, this image cannot be restored anyhow. Every man was given a calling. The Bible is not a story book – it is the story that God wants you to live. The calling for people like Moses, Elijah, Deborah, Caleb or Joshua still resounds. And only when the calling is fulfilled (moving generation), then the Image is restored.
Our generation has also a calling. Are we going to fulfil it, or leave it pass by?
We are gathering at the end of year at Cernica to better understand our calling, to be inspired and not let this generation pass by like those ahead of us.
 
 
 
Alin Ionescu
membru în comitetul de viziune, Impact România
 
Pentru mai multe detalii despre Congresul (Re)Moving Generations, click aici.
Pentru a te înscrie, click aici.

Lasă un raspuns

Your email address will not be published.