Gustul făgăduinței

Acasă / Congres / Gustul făgăduinței

Gustul făgăduinței

Gustul făgăduinței
Misterul vântului

Noiembrie a fost o lună a ploii și a vântului. Adesea, când sunt afară, vântul puternic scutură picurii de pe copaci, simulând o ploaie măruntă. Pomii se îndoaie ușor, iar apa se unduiește în felul ei fermecător atunci când vântul trece pe suprafața ei. Și îmi aduc aminte de cuvintele Domnului Isus din Ioan 3:8: „Vântul suflă încotro vrea și-i auzi
vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.
Nu poți vedea vântul, însă efectele lui sunt de necontestat. Fără el, lucrurile nu se mișcă.

Printr-un mic număr
Îți amintești povestea celor 12 spioni trimiși în Canaan? Aceștia s-au întors după ce au spionat Canaanul ca să-i raporteze lui Moise și poporului Israel. Toți așteptau cu nerăbdare. Însuși Dumnezeu îi scosese din Egipt și în sfârșit sosise momentul adevărului.
Moise le spusese: „Fiţi cu inimă şi luaţi cu voi roade din ţară.” (Numeri 13:20)
Iar acum tot poporul era adunat. Iscoadele luaseră struguri atât de mari, încât trebuiau cărați de doi oameni cu o prăjină! „Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere şi iată-i roadele.” (Numeri 13:27)

Oamenii erau entuziasmați să vadă cu ochii lor bogăția Canaanului. Fiecare voia să guste din fructe. Dar fericirea lor nu a durat mult timp.
„Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă. … înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.”(Numeri 13:32,33)
Pentru ei era clar, țara era imposibil de cucerit. Copiii lui Israel s-au cufundat într-un simțământ de neputință. Visul părea pur și simplu irealizabil.
Tema acestui congres, (Re)moving generations, m-a dus inevitabil cu gândul la generația exodului. Să fim onești, ce șanse avea poporul Israel, din punct de vedere uman, să fie eliberat din sclavia egipteană? Cum puteau niște robi amărâți să lupte împotriva unei armate atât de puternice?
Patruzeci de ani prin pustie cu toate greutățile ei, ca pe urmă să fii nevoit să cucerești țara Canaanului, o țară a uriașilor. Erau ei generația potrivită pentru această chemare? Cu siguranță, erau robi, dar se obișnuiseră atât de mult cu Egiptul! Aveau o anumită stabilitate acolo și oh, își aminteau de gustul prazului, al usturoiului și de oalele cu carne.

Un duh diferit
Spre deosebire de ceilalți, Iosua și Caleb au adus un alt raport: „Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în țara aceasta și ne-o va da. Domnul este cu noi, nu vă temeți de ei.” (Numeri 14:8) „Haideți să ne suim și să punem mâna pe țară, căci vom fi biruitori.” (Numeri 13:30)
Nu văzuseră ei aceleași lucruri ca ceilalți zece?
Despre Caleb, Domnul a spus : „Robul Meu a fost însufleţit de un alt duh şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să între în ţara în care s-a dus.”
Acest duh diferit era duhul credinței. Credința înseamnă să vezi lucruri care nu se văd, înseamnă să fii ascultător când nu e logic să faci asta.

Gustul făgăduinței
Oare Dumnezeu nu ne-a arătat și nouă roadele țării? Nu a dăruit El generației noastre aceleași făgăduințe?
„Iată că voi face să între în voi un duh şi veţi învia!
Şi a intrat duhul în ei şi au înviat şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr. Fiul omului, oasele acestea Sunt toată casa lui Israel.
Voi pune Duhul Meu în voi şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am făcut, zice Domnul.
Iată, voi lua pe copiii lui Israel, îi voi strânge din toate părţile şi-i voi aduce înapoi în ţara lor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele şi le vor împlini. Vor locui iarăşi în
ţară.. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor şi copiii copiilor lor, pe vecie. Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu.”Ezechiel 37:5,14,21,27


Prin credință noi vom ține în mâna noastră fructele și le vom gusta. Țara Promisă va fi a noastră. Însă mai prețioasă decât fructele, mai valoroasă decât țara, este prezența Mielului înjunghiat de la întemeierea lumii.Țara este nespus de frumoasă pentru că El este acolo.  Da, această țară va fi a noastră.
Pornim de la (Re)moving generations. Ești gata de drum?


     Ela Ardelean școala misionară LIFE Course, Penela, Portugalia

     Pentru mai multe detalii despre Congresul (Re)Moving Generations, click aici.

     Pentru a te înscrie, click aici.

The Taste of Promise

The Mystery of the Wind

November has been the month of rain and wind. Often, when I am outside, the strong wind brushes the dewdrops off the trees, making it look like a sprinkle. The trees bend easily, and the water ripples delightfully when the wind moves on its surface. Then I remember what Lord Jesus said in John 3:8:

The wind blows where it wishes, and you hear the sound of it, but cannot tell where it comes from and where it goes. So is everyone who is born of the Spirit.”

We cannot see the wind, but its effects are beyond doubt. Without wind, things will not move.

 

By Few

Do you remember the story of the twelve spies sent to Canaan? They returned from their mission and gave their report to Moses and the Israelites. They were all anxious to hear it. God Himself had carried them out of Egypt and, finally, now was the moment of truth.

Moses had told them:

            ”Be of good courage. And bring some of the fruit of the land.” (Numbers 13:20)

And now all the people were gathered. The spies had brought grapes so big that two men had to carry a single one on a pole.

”Then they told him and said: We went to the land where you sent us. It truly flows with milk and honey, and this is its fruit.” (Numbers 13:27)

The people were so excited to see with their own eyes the abundance of Canaan. Everyone wanted to taste the fruit. But their happiness did not last long.

„The land through which we have gone as spies is a land that devours its inhabitants, and all the people whom we saw in it are men of great stature… and we were like grasshoppers in our own sight, and so we were in their sight.” (Numbers 13:32, 33)

It was obvious to them that the country could not be taken. The people of Israel slid into their helplessness. The dream seemed just impossible to achieve.

The theme of this congress, (Re)Moving Generations, made me think inevitable to the generation of exodus. Let’s be honest, what chances the Isralites had, humanly speaking, to be freed from the egyptian slavery? How could some poor unfortunate slaves fight against such a strong army?

And then past forty years through the desert, with all its hardships, only to have to conquer the Canaan, the land of giants. But were they the right generation to fulfill this calling? Surelly, they were slaves, and they had settled so much into Egypt. Here they had some stability and oh, they could feel the taste of leek, garlic and meat in their pots.

 

A Different Spirit

Unlike the others, Joshua and Caleb brought a different report:

”If the Lord delights in us, then He will bring us into this land and give it to usThe Lord is with us. Do not fear them.(Numbers 14:8, 9)

”Let us go up at once and take possession, for we are well able to overcome it.(Numbers 13:30)

Had they not seen the same things as the other ten?

About Caleb, God said:

            ”My servant Caleb, because he has a different spirit in him and has followed Me fully, I will bring into the land where he went.” (Numbers 14:24)

This different spirit is the spirit of faith. Faith means to see things which cannot be seen, it means to obey when there is nothing logic into it.

 

The Taste of Promise

Has not God showed us, also, the fruit of the land? Has He not made the same promises to our generation?

            ”Surely I will cause breath to enter into you, and you shall live.

And breath came into them, and they lived, and stood upon their feet, an exceedingly great army. Son of man, these bones are the whole house of Israel.

I will put My Spirit in you, and you shall live, and I will place you in your own land. Then you shall know that I, the Lord, have spoken it and performed it, says the Lord.

Surely I will take the children of Israel from among the nations, wherever they have gone, and will gather them from every side and bring them into their own land. They shall also walk in My judgments and observe My statutes, and do them. Then they shall dwell in the land. And they shall dwell there, they, their children, and their children s children, forever. Indeed, I will be their God, and they shall be My people.” (Ezekiel 37:5, 10, 11, 14, 21, 24, 25, 27)

 

Through faith we will hold with our hands the fruit and shall taste them. The Promised Land will be  ours. But more precious than fruit, more valuable than the country, will be the presence of the lamb slain before the foundation of the world. Indeed, this country will be ours.

 

We start at (Re)Moving Generations. Are you ready for the journey?

Lasă un raspuns

Your email address will not be published.