Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puțin credincioșilor? Luca 12:28
Unii dintre noi am spune că e o risipă. De ce irosești, Doamne, atâta frumusețe pe o amărâtă de iarbă?
Dar catalogul nostru de prețuri nu e sincronizat cu cel din Împărăția Cerurilor. Noi împărțim cu mare precauție aprecierile, de parcă ni s-ar termina curând stocul. Cântărim îndelung lucrurile când vine vorba să oferim o vorbă bună din teancul nostru bine păstrat pentru vremuri mai luminoase.
Sacrificăm lucrurile de care oricum nu mai avem nevoie și tânjim ca fiecare act mărinimos să ne fie răsplătit cu o privire recunoscătoare. Da, ne place să ne simțim caritabili și astfel ne împărțim pâinea cu cel flămând, dar nu o aruncăm pe ape, ci o dăruim doar acolo unde e mult prețuită.
Însă ce ne facem atunci când altruismul costă mai mult decât mărunțișul din buzunar? Cât suntem dispuși să oferim din ceea ce e drag sufletului nostru sau chiar din noi?
Hai să luăm exemplu de la Începutul Înțelepciunii, care nu face economie de… dragoste. Nu face economie nici de frumusețe când pictează în fiecare seară un alt apus, când modelează atent fulgul de nea ce se topește grăbit în molecule de apă la atingerea nedelicată a trotuarului. Nu face economie de memorie amintindu-Și să hrănească fiecare vrăbiuță, corb și ciocârlie, nici de timp când ai nevoie să stai de vorbă cu El sau de grijă și afecțiune, atunci când ai nevoie de o îmbrățișare.
Dar, ai putea obiecta, El are resurse infinite din tot ce este bun, poate dărui orice și oricât și nu I se termină niciodată. Când ești atât de bogat, îți permiți să faci chiar și risipă!
Însă mai e ceva… Ceva de neînlocuit chiar și pentru Izvorul bogăției. Un singur Fiu.
„El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său…” Romani 8:32
Nu a dat din surplus, ci chiar din miezul existenței Sale. Și știi ce e cel mai înduioșător? El nu și-a socotit viața, însăși viața Sa, ca fiind un preț prea mare. S-a considerat privilegiat să Se ofere pe El ca să te câștige pe tine.
Și nici măcar nu era sigur de răspunsul tău. Chiar prietenii Lui cei mai buni Îl părăsiseră și în acel moment părea că a făcut o greșeală fatală că încă mai spera. Dar iubirea merită tot, înțelegi?
Când stai înaintea crucii și Îl vezi pe Prințul cerului murind pentru tine, poți să îți închizi inima și să spui: „Nu, nu am nimic de dat?” Ellen G. White, Mărturii vol. 9, pag. 256
Emanuela Dance
Departament Promovare, IMPACT România
Leave a Reply