Ce verset îți vine în minte atunci când citești cuvântul „rămășiță”?
Probabil cel mai cunoscut este cel din Apocalipsa 12:17, „Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.”
În același context în care este anticipată lămurit Împărăția mesianică se află și versetul din Mica 5:7, „Rămășița lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare ca o rouă care vine de la Domnul, ca o ploaie măruntă pe iarbă, care nu se bizuie pe nimeni și nu atârnă de copiii oamenilor”. Aici apare o altă fațetă a rămășiței: ea este comparată cu… roua.
Imaginea despre „rouă și ploaie” era adecvată în cultura ebraică în perioada când acest verset a fost scris. Într-o regiune unde din luna mai până în luna octombrie nu cădea deloc ploaie atât cât ar fi fost de folos, ne putem aștepta ca cititorul să găsească o semnificație profundă a unui strop de apă, de rouă.
Care este relevanța în zilele noastre a comparației „rămășița… va fi… ca o rouă”?
Dacă ar fi să ne gândim la ce folosim apa, am putea concluziona faptul că niciun organism viu cunoscut nu poate trăi fără apă: consum, preparare hrană, igienă, tratamente medicale, industria energetică, mijloc de transport etc. Dar pentru toate aceste utilizări e nevoie de o cantitate mult mai mare de apă decât un strop, nu-i așa? Și totuși stropul de rouă ne oferă câteva lecții de luat în seamă:
DEX-ul definește roua astfel: „De obicei seara sau în cursul dimineții prin răcirea aerului; vaporii de apă existenți la suprafața solului se condensează formându-se pe diferite obiecte de pe sol picături de apă.” (1) Dacă vrei să fii un strop de rouă, e nevoie să fii dimineața și seara în prezența Cuiva.
Interesant este faptul că, printre alte variabile, roua se formează când temperatura este cea mai scăzută pe durata a 24 de ore în anotimp de primavară/vară/toamnă. Parcă nu sună atât de tentant să te trezești cînd e cel mai rece afară, iar în plus, să mai și vrei să te intâlnești cu cineva!
Roua este de asemenea dovada exclusivă a creației lui Dumnezeu, cea care ne-a rămas din Eden până acum: „aburul care se ridica de pe pământ și uda fața pământului”, „care nu se bizuie pe nimeni și nu atârnă de copiii oamenilor”. Dacă vrei să fii un strop de rouă, recunoaște că ești creat de Dumnezeu și ești dependent doar de El.
Dacă vrei să reziști cât mai mult ca strop de rouă, nu vrei să fii în vârful unui stejar semeț! La primele raze ale soarelui te vei topi, însă la nivelul firului de iarbă vei rezista cel mai mult timp. Fii umil!
Apa în general, stropul de rouă în particular, ia forma obiectului cu care intră în contact, așadar se pliază fără a-și compromite proprietățile. Amestecat printre oameni, lasă-te modelat fără compromis!
Cel mai vizibil mod al existenței stropului de apă este prezența Soarelui. Iar aceasta înseamnă că apa se lasă traversată de lumină.Cu cât ești mai curat și transparent, cu atât lumina poate pătrunde mai bine și strălucești mai tare. Fii curat! Lasă-te pătruns de Lumină!
Goethe spunea: „Culoarea este suferința luminii. Trecută printr-o prismă, lumina e sfâșiată.”(2)
Interesant este faptul că fenomenul de curcubeu nu apare în vaste oceane, fluvii, ci în stropi mici de apă în rouă, ploaia de vară, în apropierea cascadelor, irigațiilor. Cu cât este mai mic stropul de rouă, cu atât este mai sferic și deci are condiția principală pentru a se produce curcubeul.
Pornind de la expresia lui Goethe, lumina este într-adevăr sfâșiată (refractată) de două ori, o dată când intră în strop și apoi cînd iese din strop, iar apoi se mai produce și o reflexie (oglindire) în interiorul stropului – doar așa se produce curcubeul.
Paralela mesianică ar fi aceasta: Isus a intrat în lumea noastră, Planeta Albastră, printr-o rupere de Dumnezeu Tatăl, apoi printre oameni a reflectat chipul Celui Preaînalt, a fost crucificat și rupt de Tatăl pentru ultima oară, urmând ca legătura lor să fie restabilită pentru totdeauna atunci când s-a întors în ceruri.
Ce fenomen încântător! Și nu cred că e întâmplător faptul că desupra culorilor curcubeului tronează culoarea roșie de fiecare dată!
Dacă cineva s-a gândit vreodată ce bijuterii poate purta, se găsește un verset: „Cu podoabe sfinte ca din sânul zorilor vine tineretul Tău la Tine, ca roua” Psalmii 110:3. Iată până acum câteva podoabe demne de purtat. Tu ai găsit în stropul de rouă și altele?
„Rămășita lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare ca o rouă care vine de la Domnul, ca o ploaie măruntă pe iarbă, care nu se bizuie pe nimeni și nu atârnă de copiii oamenilor”.
(1) https://dexonline.ro/definitie/roua
(2) citat în Andrei Pleșu, Minima moralia: Elemente pentru o etică a intervalului, capitolul IV „Dinamica principiilor neutre”
Daniela Iusco
Departament Program, IMPACT România
Lasă un comentariu