Nu-mi vine să…

„Uneori nu-mi vine să mă rog” era titlul cărții pe care am zărit-o în biblioteca personală a unor studenți. Eram în anul întâi de facultate și mă aflam în acel weekend călduț de martie în vizită la filiala Amicus din Cluj. Era o dimineață frumoasă de Sabat. Soarele strălucea și prin fereastra apartamentului îmbia la viață și bucurie. M-am trezit, mi-am terminat rutina matinală și m-am așezat pe canapea ca să mă bucur de liniștea dimineții. Rotindu-mi ochii prin peisajul camerei, apoi peste titlurile din bibliotecă, privirea mi s-a oprit asupra unei cărți cu un titlu prea neobișnuit și intrigant.

A trecut timpul și parcă mereu citesc acel titlu în experiențele oamenilor și uneori chiar în a mea. Recent, mă aflam la ora de rugăciune, când o tânără fată și-a deschis inima și mărturisea trăirea ei din acea perioadă: lipsa atracției față de studiu și rugăciune. „Ce pot să fac când nu-mi vine să petrec timp cu Dumnezeu?”, întreba ea. Și dacă ar fi să ascultăm mai atent, parcă această întrebare e imaginea generației noastre, o generație care suferă de succes și abundență și care se bucură de pierderea iubirii față de Dumnezeu. Bizară inversiune, nu?

Resimți și tu cumva același sindrom? Parcă cel mult câteva versete citite dimineața și o rugăciune de mulțumire sunt suficiente ca să-L convingă pe Dumnezeu că sunt copilul Lui și că am nevoie să-mi dea o zi frumoasă. Cred că știi bine despre ce vorbesc. Acest sentiment de nu simt, am ceva mai important sau nu prea mai are rost acum.  De fapt, ajung să cred că această „vrăjmășie” față de Dumnezeu e atât de comună experienței umane, încât e imposibil ca cineva să nu o înțeleagă.

Luându-ne ochii de pe capricioasele noastre trăiri, spre începutul zidirii, observăm că Dumnezeu ne-a creat cu deosebita capacitate de a simți bucurie și încântare, plăcere și desfătare, daruri pe care nu ni le-a luat. Astfel, El, care e autorul acestor minunate trăiri, Își dorește ca noi să le putem experimenta din abundență. Acesta e darul pe care El vrea să ni-l ofere prin părtășia cu Cuvântul Său. Biblia ne spune că “înaintea feței [Sale] sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice în dreapta [Sa].” (Psalmii 16:11)

Deși problema persistă, vedem că am fost creați cu un dor nestins în suflet. Cu o anumită ocazie, Isus a spus unei femei: “dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu,… tu singură ai fi cerut să bei și El ți-ar fi dat apă vie” (Ioan 4:10). Isus e destul de clar: cât timp nu cunosc, mă mulțumesc cu neîmplinire. Dar cât e de bun Domnul! Deși mă aflu lângă fântâna vieții și continui să scot apă din fântâna care nu satură, El e gata să îmi descopere darul, să-mi amintească dorul veșniciei ce mi-a fost sădit în suflet și să-mi sature cu adevărat inima.

Odată ce L-am văzut pe Cel ce stă lângă fântână și mă invită să rămân cu El, am de dat un răspuns. Îmi pot deschide inima sau pot găsi vreo scuză nostimă. E momentul în care trebuie să aleg. Iată câteva idei practice (în ordinea importanței lor), care pe mine m-au ajutat și care te pot ajuta și pe tine să-ți deschizi sufletul și să primești bucuria comuniunii cu El.

1. Fii sincer. Spune-I lui Dumnezeu exact ce simți, lipsa entuziasmului și a iubirii față de El. Recunoaște că nu te poți schimba și cere-I Lui să o facă.

2. Fii consecvent. Chiar dacă inima ți-e împovărată și simți că vrei să amâni, respectă momentele de devoțiune. Mergi prin credință și sentimentele vor veni și ele.

3. Mergi în natură. Acolo, departe de agitația și vacarmul aglomerației, înconjurat de slava creației, vei putea fi umplut de admirație pentru frumusețea Sa. (Fără să exagerez, cred că e unul din cele mai importante lucruri pe care le poți face: mergi în natură.)

4. Mulțumește. Îți mai amintești îngrijorarea ta de săptămâna trecută și cum El a rezolvat totul? Sau zâmbetul și încurajarea pe care ți le-a spus un prieten ieri? Fă-ți propria listă. Ai mulțumit însă pentru aceste daruri “Răscumpărătorul nostru însetează după recunoștință. El flămânzește după simpatia și iubirea acelora pe care i-a răscumpărat cu sângele Său. El așteaptă cu o dorință de nespus ca ei să vină la El și să aibă viață.” (HLL 191.1) Cu alte cuvinte, Ellen White sublinează că recunoștința înseamnă viață.

5. Cântă. Imnurile pot fi o modalitate bună de a-ți pregăti inima pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Ni se spune că David îi cânta împăratului Saul din harpăși astfel influența duhurilor rele era îndepărtată. Totuși fii precaut. Deși cu versuri creștine, nu orice cântec invită cerul.

6. Folosește materiale și resurse care te ajută să crești în umblarea ta cu Isus. Materialele oferite de Jerry și Janet Page la Congresul A Praying Generation sunt o resursă prețioasă. Alte materiale folositoare poți găsi pe site-ul www.revivalandreformation.org sau www.audioverse.org etc. O altă resursă ar fi grupa locală de rugăciune. Participă, chiar dacă ți se pare că timpul petrecut acolo e mult, vei vedea că Dumnezeu îți va binecuvânta timpul rămas.

7. Împărtășește altora comorile pe care le-ai descoperit în Cuvânt. Astfel, nu doar că îți va crește dorul față de părtășia cu Isus, dar vei fi o binecuvântare și pentru prietenii tăi.

Aș vrea totuși să menționez că toate aceste 7 puncte practice nu îți vor garanta o experiență deosebită, aceasta este darul lui Isus prin Duhul Sfânt. Cele 7 puncte reprezintă căi prin care îți deschizi inima față de influența sfințitoare a Cuvântului, ele reprezintă acceptul tău.

Acum, după ce ți-ai deschis inima, pune-ți încrederea în El. Vei fi binecuvântat cu comori nebănuite.

Alin Crescens Ciurea

designer grafic // departament Promovare, IMPACT România