America. Anii 1842-1844. O sută treizeci de adunări de tabără.
Mișcarea milerită a pășit în Noua Anglie cu puternicile lor Adunări de Tabară în corturi uriașe. Toată energia, toate resursele și întreg geniul erau devotate unei singure cauze. Joshua V. Himes, unul din liderii mișcării a patentat folosirea corturilor mari în cadrul adunărilor, construcția celui mai mare cort din țară la acea dată fiind inițiată de către el – “Father Miller’s Tent” avea o capacitate lejeră de 4000 de locuri, dar putea găzdui încă 2000 de persoane pe culoare. În “Strigătul de la Miezul Nopții”, el descrie cu ce entuziasm și sacrificiu au “ținut 30 de intalniri de tabără in ultimele patru luni“. Este usor să pierzi din vedere semnificația acestui lucru. Vorbim despre anul 1842! Mai întâi de toate, aceste lucruri ar fi uimitoare și în zilele noastre! Dar au fost realizate în cele mai dificile condiții, cu mijloace de transport rudimentare și fără tehnologia modernă de care beneficiem astăzi. Această determinare copleșitoare pe care o aveau iți dă fiori.
Acelea au fost timpuri mărețe.
Predicare intensă. Angajamente radicale. Acești oameni erau aprinși pentru cauza lui Dumnezeu! Erau o forță la care trebuiai să iei seama. Și nu aveau cum să nu capteze atenția lumii: până în anii 1844 participarea combinată la aceste tabere s-a ridicat la un număr de o jumătate de milion de oameni. Adunările de tabără au jucat un rol puternic în nașterea mișcării advente. Au jucat un rol important în trezirea poporului lui Dumnezeu după 1888 prin predicarea în cadrul lor a mesajului neprihănirii prin credință. Și vor avea un rol cheie și în terminarea lucrării Sale! Spiritul profetic ne spune că “întrunirile bisericii, atât în corturi cât şi în adunările din familie sunt ocaziile stabilite de Dumnezeu pentru revărsarea ploii timpurii şi târzii.”(Gânduri despre cartea Apocalipsei pag. orig. 229.2) De aceea “ar trebui să folosim orice ocazie pentru a ne aşeza în calea binecuvântării.”
Vârsta pionerilor – un alt aspect demn de consemnat
Un alt aspect demn de consemnat este vârsta celor pe care i-a folosit Dumnezeu pentru a da naștere mișcării advente. Erau tineri ca și tine. Joshua Himes avea 37 de ani atunci. După acel moment, istoria consemnează că în anul 1844 majoritatea pionierilor noștri adventiști erau tineri: James White 23 ani , Ellen G. Harmon (White) avea 17 ani, J. N. Andrews 15 ani, și Uriah Smith avea 12 ani.
Este posibil ca în timpul din urma să existe tineri care vor dovedi aceleași caracteristici ca ale pionierilor, care vor studia în profunzime Biblia și Spiritul Profetic și care își vor încredința viața Domnului ca să Își termine lucrarea? Te las pe tine să răspunzi acestor întrebări.
Lasă un comentariu