Îți place muntele? Nu-i așa că priveliștea impozantă de pe vârful muntelui merită orice efort? Fiecare stâncă îmi amintește de puterea și măreția lui Dumnezeu. Totodată, stâncile îmi amintesc și de greutățile care sunt mai greu de depășit.
Acum câțiva ani am avut parte de prima drumeție pe vârful Negoiu. Tot drumul am privit vârful. Ajunși aproape de el, acesta nu se mai zărea și, fiind obosită, a apărut gândul să renunț, să mă opresc acolo unde eram. Prietenii însă m-au asigurat că, deși nu îl văd, vârful este totuși acolo și mi-au dat astfel curajul și dorința de a continua.
Dar ce te faci când ești singur pe munte și nu pe un munte oarecare, ci unul greu de cucerit, care necesită un antrenament potrivit? Ce părere ai de masivul Everest? Ori, mai bine zis, ce faci dacă cineva te ia așa, prin surprindere, din casa ta, din patul tău și te obligă să urci acel munte singur? Ai fi pregătit? O fetiță, acum câteva mii de ani a avut parte de o asfel de experiență. Fără antrenamentul necesar, ar fi putut ea izbuti?
Sirienii duseseră lupte neîncetate la hotare împotriva lui Israel. Ca urmare a unei incursiuni, o fetiță fusese luată din căminul ei și dusă ca roabă într-o țară păgână. În țara robiei, după câte se părea, părăsită de Dumnezeu, fără mângâiere şi speranţă, ajunge în casa lui Naaman, în slujba nevestei lui. Roabă, departe de căminul ei, înconjurată din toate părțile de idolatrie, această fetiţă era totuşi unul dintre martorii lui Dumnezeu, împlinind fără să-şi dea seama planul pentru care Dumnezeu îl alesese pe Israel ca popor al Său.
Casa părintească fusese locul în care învățase iubirea şi frica de Dumnezeu. În căminul comandantului oştirii siriene, copila a dat mărturie despre Dumnezeul pe care învăţase să-L cinstească. Dorind binele stăpânului ei şi amintindu-şi de minunile de vindecare făcute prin Elisei, avusese credința că El poate face o minune şi pentru unul din alt popor. Astfel, i-a spus stăpânei: „Oh, dacă domnul meu ar merge la proorocul acela din Samaria, proorocul l-ar tămădui de lepra lui!”
Cea mai mare nevoie a lui Naaman era aceea de a fi vindecat. Dumnezeu îi oferise, prin fetiță, speranța vindecării. Atitudinea fetiței câștigase încrederea stăpânului. Acesta, cum a auzit de cuvintele pe care fetiţa le spusese stăpânei ei, a și plecat să-şi caute vindecarea.
În fața acestei fetițe a stat un munte. Păstrând în inimă și practicând ceea ce a învățat acasă, acest munte a fost prefăcut într-o câmpie. Nu cunoaștem numele ei, însă ea a fost o ilustrație a bunătății, mărinimiei și iubirii lui Dumnezeu. Deși era un copil, L-a reprezentat pe Dumnezeu în casa părintească, dar și când a fost îndepărtată de cei dragi și de influența lor.
,,Însă un asemenea caracter nu este rezultatul accidentului; nu se datorează unor favoruri sau înzestrări deosebite ale providenţei divine. Un caracter nobil este rezultatul auto-disciplinării, subordonării firii inferioare firii superioare ‒ predarea eului pentru a-L sluji din iubire pe Dumnezeu şi pe om.” Educație, p. 57
„Nevoia cea mai mare pe care o are lumea este aceea de bărbaţi ‒ bărbaţi care să nu se lase cumpăraţi sau vânduţi, bărbaţi care să fie cinstiţi şi credincioşi în adâncul sufletului lor, bărbaţi care să nu se teamă să spună păcatului pe nume, bărbaţi a căror conştiinţă este la fel de bine orientată către datorie precum este acul busolei către pol, bărbaţi care vor lua poziţie neclintită pentru adevăr, chiar dacă s-ar prăbuşi cerurile.” Educație,p. 57
Să fii după inima lui Dumnezeu seamănă mult cu a escalada un munte.
În urcușul tău înspre „ceva”, te-ai oprit, atenția ți-a fost distrasă în altă parte, sau te-ai împiedicat, ori ai căzut? Dacă s-a întâmplat acest lucru, te-ai ridicat din nou și ai continuat ori te-ai întors, fiindcă urcușul era prea greu? El vrea să ajungem în vârf, să vedem priveliștea minunată. El te cheamă, te așteaptă și îți pune la dispoziție toate resursele. Urcă cu El pe munte!
Adelina Răfăilă
Departament înscrieri, IMPACT România
Leave a Reply