Eşti tu creangă roditoare?

„Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5)

Nu ştiu exact cum s-a întâmplat, dar anul trecut s-a rupt o creangă mare din vişin. De fapt, nu s-a rupt cu totul, o parte din ea a rămas ataşată de pom. Nimeni nu a mai tăiat-o ca să o arunce, aşa că a rămas acolo, încovoiată, toată vara şi apoi toată iarna.

Astă-primăvară mă plimbam prin grădină, aadmiram cum se trezeşte natura şi cum înmuguresc pomii. Mare mi-a fost mirarea când am văzut că și creanga, pe care deja o declarasem moartă, avea muguri. Mi-am zis atunci că aceasta e o minune, dar că sunt totuși doar nişte muguri, probabil când va face flori îi vor cădea şi nu va face roade, n-are cum…

Când a venit vremea vişinilor, am venit acasă să văd creanga. Da, avea roade! Era şi ea plină de vişine.

Cred că, dacă aş fi acum în locul tău şi aş citi aceste rânduri, m-aş gândi că e interesant, totuşi, e o creangă a unui copac… Dar îţi zic că atunci când vezi acest lucru cu ochii tăi, în propria-ți grădină, nici nu îţi vine să crezi!

La fel de necrezut e să te gândești, când îţi vezi starea și te declari aproape mort, că mai poți aduce roade. Poate de necrezut, dar e real, vino la mine în grădină! Priveşte în grădina lui Dumnezeu! Ai auzit de multe vieţi roditoare, însă privind la starea în care te găseşti acum, parcă nu crezi că îţi vei mai reveni. (Scrie cineva care de curând a trecut printr-o perioadă de iarnă sprirituală.)

Tot secretul e în Copac, în Viţă! Nu te uita la creangă, cât e de ruptă, cât e de încovoiată şi cât de jos este! Nu te uita la tine! Nu te uita nici la alte crengi cât sunt de sus! Sunt tot crengi!

Atâta timp cât rămâi în El, vei aduce şi tu roade, pentru că nu e vorba despre tine, ci despre El.

Aşa că nu te mai judeca şi analiza atât! Nu aceasta ţi se cere. Rămâi smerit în El (prin comuniune în fiecare zi, cunoscându-i frumuseţea şi bunătatea prin Cuvânt şi rugăciune).

Vişinul are fazele lui. Poate e şi la tine acum iarnă spirituală, sau poate este primăvară şi se zăresc mugurii, nu ştiu, dar te rog, nu mai judeca tu când trebuie să aduci roade, nici nu te strădui să le aduci. Pentru că nu tu le aduci! Tot ceea ce trebuie să faci este să rămâi în El. Atât vara, cât şi iarna. Pentru că despărţit de El nu poţi face nimic. Mai citeşte odată versetul. Vezi? Nu ţi se cere să aduci roade, ţi se cere să rămâi în El! Iar roadele vor fi consecinţa.

Tot ceea ce a făcut creanga din grădină mea a fost să rămână în copac. Ce bine că nu am tăiat-o! Astăzi ai siguranţa şi făgăduinţa că atâta timp cât nu te vei desprinde de El, nici El nu se va desprinde de tine, nu te va lepăda, ci va continua să lucreze într-un mod nevăzut, dar sigur. Chiar aşa, rupt, încovoiat, spre moarte… El „nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata Şi neamurile vor nădăjdui în Numele Lui” (Matei 12:20). Dacă El dă speranţe unei crengi rupte, de ce nu ai face-o şi tu? Rămâi în El!

Urmează Adunarea de corturi

M-aş bucura să vii, pentru că ţie îţi scriu! Da, ţie! Vino să învăţăm împreună prin studiu şi rugăciune cum să rămânem în El. Nu încerca (așa cum fac şi eu de multe ori) să cauţi scuze şi să eviţi pentru că tu nu simţi… pentru că tu nu te rogi îndeajuns… pentru că… Nu uita că „nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi” (Marcu 2:17).

Ce este Adunarea de corturi? Este o adunătură de crengi încovoiate, „o vale plină de oase uscate de tot” (Ezechiel 37:1-2)! „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învie?” Eu am răspuns: „Doamne Dumnezeule, Tu știi lucrul acesta!” El mi-a zis: „Prorocește despre oasele acestea și spune-le: ʿOase uscate, ascultați cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul Dumnezeu către oasele acestea: «Iată că voi face să intre în voi un duh, și veți învia! Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune un duh în voi, și veți învia. Și veți ști că Eu sunt Domnul.»’” (Ezechiel 37:3-6)

Așadar de ce să vin? Pentru că în „Întrunirile bisericii, atât în Adunările de corturi, cât şi în Adunările din familie […] sunt ocaziile stabilite de Dumnezeu pentru revărsarea ploii timpurii şi târzii.” (E.G.White, Gânduri despre cartea Apocalipsei, p. orig. 229.2).